Clubul Sportiv Studentesc Medicina Timisoara
Acasa | Staff | Lot | Rezultate la zi | Contact
INTERVIU CU DORIAN ROGOZENCO
Felicitări pentru excelentul loc 4 obţinut la puternicul turneu Aeroflot B, recent disputat la Moscova. Cum ai decis să joci acolo ?
In primul rând de Moscova îmi sunt legate mai multe amintiri plăcute. Două dintre cele trei norme de Mare Maestru le-am realizat acolo (prima la un turneu închis în 1992 şi pe cealaltă la Olimpiada din 1994). In al doilea rând, de mult mi-am dorit să joc la Aeroflot Open – un turneu cu o excelentă reputaţie din toate punctele de vedere. Si într-al treilea rand, turneul a coincis cu decizia mea de a juca mai des la turnee individuale. Cea mai bună realizare a ta din concurs o consideri a fi victoria la marele maestru filipinez Gomez ?
Da, într-adevăr în această partidă am sacrificat o piesă poziţional – decizie pe care iniţial computerul nu o aprobă, dar care cu siguranţă este corectă şi puternică. Eu sunt obişnuit să joc în special la turnee pentru echipe, ceea ce mi-a dezvoltat un stil solid, care în mare parte elimină riscul. Pentru a sacrifica piesa a fost nevoie de un efort conştient, mi-am spus „dacă nu sacrific acum, nu voi câştiga partida. Voi sta mai bine până la sfârşit, dar dacă vreau să câştig trebuie să-mi asum riscuri” şi instantaneu am bătut la a6, pentru a nu mă mai răzgîndi... Cu o victorie în ultima rundă la maestrul FIDE rus Nakhapetian, ai fi urcat pe un loc superior. Cum a decurs acea partidă ?
A fost probabil cea mai dificilă partidă din turneu. In primul rând pentru că în runda anterioară, cea de a 8-a, am ratat o poziţie cu avantaj mare, care mi-ar fi asigurat practic cel puţin împărţirea primului loc. E greu să joci cu moralul la pământ în ultima rundă, eram conştient că acea partidă poate fi dificilă. Adversarul meu  – armeanul Nakhapetian stabilit în Rusia – este un jucător foarte talentat, care dacă nu mă înşel cu o victorie la mine şi-ar fi obţinut norma de Mare Maestru. Eu am jucat cu negrul şi am intrat conştient într-o poziţie uşor inferioară, dar extrem de complicată strategic, în speranţa că adversarul meu nu se va descurca. El însă a izbutit de minune şi astfel am fost nevoit să lupt toată partida pentru remiză, lucru pe care l-am reuşit, deşi repet, cu dificultate. Cum apreciezi turneul A (în care a jucat şi coechipierul tău de la Medicina, grecul Kotronias), surprinzător câştigat de juniorul vietnamez Le Quang Liem ?
Turneul A este fără îndoială cel mai tare turneu deschis din lume. In oricare alt turneu open există jucători relativ slabi, dar la Aeroflot Open-turneul A este impusă o limită foarte ridicată de Elo şi astfel de jucători pur şi simplu lipsesc. E suficient să privim de exemplu evoluţia de la Moscova a recentului învingător de la turneul C din Wijk aan Zee, Daniele Vocaturo, sau pe cea a ex-Campioanei Mondiale Alexandra Kosteniuk... Aceşti jucători nu se urcau de la ultimele mese...
Aeroflot Open este o şcoală adevărată pentru orice jucător, fie de 2500, fie de 2700. Cine doreşte să-şi perfecţioneze jocul ar trebui să participe la un astfel de turneu. Păcat că jucătorii noştri cu ambiţii îl evită. Ai sacrificat fără regret finala Campionatului Naţional de la Sărata Monteoru, care s-a disputat cvasiconcomitent cu turneul moscovit ?
Absolut. Istoricul Campionatelor Naţionale pe care îl cunosc m-a învăţat un lucru – că la astfel de competiţii nu merită sa participi. Din nici un punct de vedere. Aş putea vorbi mult pe această temă, dar iarăşi istoria şi experienţa mi-au demonstrat că în şahul românesc orice sfat bineintenţionat este până la urmă interpretat în aşa fel, încât te întrebi oare de ce îţi mai iroseşti timpul ? Ce speranţe îţi faci legate de apropiatele Campionate Europene de la Aix-les-Bains ?
In ultimii aproximativ 10 ani, Elo-ul meu a fost cuprins între 2520 si 2550. Asta în condiţiile în care am jucat foarte rar la turnee individuale (în medie două turnee individuale pe an).
După Superliga de anul trecut, am luat decizia să încerc să văd dacă jucând un pic mai des Elo-ul meu va creşte sau nu. Este un fel de curiozitate (...şi poate dor de jocul activ) care s-a acumulat în toţi aceşti ani. Repet, e vorba de turnee individuale, pentru că de turneele pe echipe niciodată nu am dus lipsă. Ele însă şi-au lăsat amprenta asupra stilului de joc, pe care sunt curios dacă îl pot schimba. Aşa că speranţa mea la Aix-les-Bains este să joc bine şah şi să-mi îmbunătăţesc Elo-ul fără a fi necesar să joc „solid”, ca la echipe. Pe respectiva pagină a site-ului FRSah, continui să apari în lotul naţional. În această calitate, care a fost punctul tău de vedere legat de neparticiparea echipei masculine a României la Olimpiada din 2010 ?
Ceea ce s-a întâmplat este o ruşine adevărată. Si spun asta din perspectiva şederii mele în străinătate, unde incredibil de multă lume m-a tot întrebat ce se întâmplă în şahul românesc de s-a ajuns la neparticiparea echipei la Olimpiadă. Conflicte există în multe locuri, dar să nu plece echipa ??? Pentru mine e clar că s-a greşit enorm de s-a ajuns la aşa ceva.
In altă ordine de idei, în ciuda faptului că eu tot apar pe site-ul Federaţiei ca membru al lotului naţional, în realitate acest aspect nu are nici o tangenţă cu realitatea. FRSah nu m-a contactat niciodată în legătură cu echipa olimpică. Eu nu înţeleg acest lucru, deşi e mai curând ceva tipic. La fel de bine ar putea să schimbe poza mea cu cea a Pamelei Anderson, măcar atunci va creşte numărul de accesări... Care sunt proiectele tale editoriale pentru acest an ?
Eu mereu am fost de părere că atunci când te apuci de ceva trebuie să o faci ca lumea. Mai ales când e vorba să scrii cărţi, ceea ce presupune că încerci să-i înveţi ceva pe alţii. Iar asta înseamnă sacrificii enorme, pe care eu încă nu sunt dispus să le fac din nou... Faţă de interviul pe care ţi l-am luat în vara anului 2009, care a mai fost evoluţia şahistă a fetiţei tale, Teodora Nana ?
Fata mea câştigă uşor toate turneele de vârsta ei în Hamburg. Din păcate (deşi de înţeles) ea se mulţumeşte cu atât. Pentru succese la nivel naţional şi apoi internaţional este nevoie de muncă adevărată, pe care Teodora Nana deocamdată o tot evită... Eu continui să sper că la un moment dat se va maturiza în acest sens, dar prefer să o las pe ea să ajungă singură la concluziile pe care eu le consider corecte. Eu doar îi spun ei părerea mea, fără ca să insist. Ce aşteptări ai privind participarea ta la Superligă în cadrul clubului Medicina Timişoara, sub culorile căruia ai câştigat mai multe medalii în ultimii ani ?
E simplu: în 2011 noi ne vom întoarce cu titlul de Campioni Naţionali. Sunt convins de acest lucru ! Interviu realizat de Dinu-Ioan Nicula
Februarie 2011
Copyright © Clubul Sportiv Studenţesc Medicina Timişoara.
© 2010 - 2017 Clubul Sportiv Studentesc Medicina Timisoara.
Toate drepturile sunt rezervate.